De la spital, direct la stadion
O dată la trei săptămâni, Cristi vine la Bucureşti pentru cinci zile chinuitoare, pe care le trece însă cu zâmbetul pe buze. Marţea e cel mai rău, când trebuie să stea opt ore "cu acul în venă". "Asistentele se crucesc când văd cât sunt de puternic psihic. I-am făcut să râdă până şi pe ceilalţi colegi din salon, oameni cu acelaşi tip de probleme", explică el.
Primele şedinţe au fost cele mai grele. De luni până vineri a suportat cu stoicism tratamentul, după care în weekend şi-a condus echipa în campionat. Şi n-a ratat niciun meci. "În mod normal, trei zile eşti terminat după o săptămână de citostatice. Nici nu poţi să te dai jos din pat. Eu în acea sâmbătă aveam meci cu Chiajna, nu puteam lipsi. Eram ameţit, abia mă ţineam pe picioare, dar am găsit putere să stau cu gura pe băieţi. La pauză am rupt o masă în vestiar ca să-i încarc. Şi am câştigat acel meci cu 3-1".
În această săptămână, Cristi Dulca încheie la Bucureşti tratamentul cu citostatice. Urmează controlul şi, în funcţie de părerea medicilor, intervenţia chirurgicală. Din martie nu a mai pierdut niciun meci în Liga a II-a şi este decis să câştige şi lupta pe care o are cu perfida boală. Pentru că e tare, pentru că vrea să devină un antrenor renumit, dar, mai ales, pentru că vrea să-l vadă pe fiul său cum ajunge un fotbalist mare
Sursa: www.prosport.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu