Rapid - Dinamo / Prietenul, la nevoie se cunoaste!

Haideti sa abordam si latura "tabu" a acestui meci de traditie, pe care adversarii nostri de azi il numesc cu incredere „derby”. Relatia dintre ei si noi a presupus intotdeauna o oarecare afinitate, altfel greu de acceptat prin prisma orgoliilor din prezent. Adevarul e insa ca Rapid s-a raportat la Dinamo asa cum Copos se raporteaza la Badea. Mai mereu, din partea noastra, s-au mai vazut cateva urme de bunavointa. N-au constat ele in biciclete si cartele prepaid, dar totusi…

Se stie ca in anii matineului, galeria „feroviarilor” era primita cu bratele deschise in Groapa, unde echipa lor evolua in deschiderea zilei de fotbal ce se incheia cu regalul oferit de echipa noastra campioana. Pe vremea aceea, rosul si visiniul faceau parte din aceeasi zona a spectrului fotbalistic, opus albastrului comunist cu tente kaki.

Cum, necum, Lucescu, Rednic, Andone – ca antrenori, au pogorat pe banca de sub podul Grant pentru a mantui obiditii din Giulesti. La fel au pogorat si in iarba de langa triaj Augustin, Lupu, Rednic, Sabau, Viorel Moldovan, Zicu, chiar si Iftodi, Lobont sau Stelea, ori batranul Ozon… Toti acestia au fost de folos Rapidului si putem spune pe buna dreptate ca Giulestiul e unul din putinele locuri unde dinamovistii au facut cinste clubului care i-a consacrat.

Dar toate acestea sunt undeva pe verso-ul acestei avancronici. Oficial suntem rivali si atat. Ne intalnim intr-un meci cu valente de derby si asta implica orgolii, iar orgoliul se cladeste usor si se estompeaza greu. Prieteniile sunt mult mai efemere, dar uneori, chiar moarte si ingropate, renasc pentru a da o masura demna relatiilor care s-au mai pastrat.

Victorie sau nu, rivalitate sau nu, fotbal sa fie!

sursa: http://www.dinamomania.net